Fortul XIII Jilava are o istorie îndelungată sub formă de închisoare. Construit în prima etapă de ridicare a fortificațiilor bucureștene 1884-1891 alături de forturile 1 – 8 și 18, fortul XIII Jilava este singurul care a ajuns să fie pe Lista Monumentelor Istorice din România și această nu pentru că ar avea vreo arhitectură deosebită sau că aici s-ar fi dat vreo bătălie, ci pentru faptul că acest edificiu militar a ajuns, chiar din vremea lui Carol I să servească drept închisoare.
Fortul 13 Jilava are o istorie aparte. Din punct de vedere structural face parte din tipul 2 și are o dimensiune mare. Istoria fortului se desprinde de restul fortificațiilor încă din vremea lui Carol I. În anul 1907 este folosită pentru prima oară drept închisoare pentru răsculați. După dezarmare, acest fort a rămas închisoare militară. În perioada interbelică Jilava a servit drept penitenciar de maximă siguranță pentru legionari, comuniști, carliști și alți opozanți ai celor aflați la putere.
Aici au avut loc asasinatele din noaptea de 26-27 noiembrie 1940, când un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 de deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de dictatură regală. Tot aici a fost executat lotul Antonescu. După preluarea puterii de către comuniști s-a produs cedarea fortului către Ministerul de Interne și utilizarea ca închisoare politică. Acest fapt i-a adus modificări minore în structură, mai ales în șanțul posterior. Încăperile pentru cazarmă au fost utilizate ca celule colective, în timp ce camerele mai mici din fort au fost celule de maximă siguranță sau celule destinate condamnaților la pedeapsa capitală.
Pogromul de la Jilava, la câțiva kilometri de locul unde fuseseră executați opozanții politici ai regimului
În 1941, în timpul rebeliunii legionare la Jilava a avut loc un adevărat pogrom despre care s-a discutat puțin. La mică distanță de Fortul XIII, unde în noiembrie 1940 fuseseră uciși laolaltă oameni politici, opozanți ai legiunii, în apropiere de râul Sabar a fost organizat un adevărat pogrom. Masacrarea evreilor la Jilava a fost o tragedie în mai multe acte. În zilele de 20-21 ianuarie, sute de evrei din București au fost reținuți abuziv de patrule legionare, duși la Poliția Capitalei sau în diferite sedii legionare și torturați pentru a recunoaște vini imaginare sau pentru a-și ceda averile.
Sau, pur și simplu, au fost schingiuiți cu sadism. Cel mai mare grup de evrei, de circa 200 de suflete, a fost adu¬nat la sediul legionar din Calea Călărașilor, care, în 1941, era sediul Corpului Muncitoresc Legionar „Ing. Gh. Clime“ (iar astăzi este sediul PNL Sector 3). De aici, spre di¬mineața zilei de 22 ianuarie, peste 90 dintre evreii reținuți în Str. Călărașilor au fost încărcați în două camionete și duși la marginea satului Jilava, peste râul Sabar. Aici, la kilometrul 13,1 și kilometrul 14,1, legionarii care au însoțit camionetele cu trei autoturisme i-au scos pe rând pe evrei din mașini și i-au executat trăgând de aproape. Opt evrei au scăpat din acest prim val de execuții, majoritatea fiind răniți.
Au fugit sau s-au târât care încotro, dar au fost prinși repede de legionari sau săteni. Răniții au fost duși la Primăria Jilava, iar de acolo au fost escortați din nou în pădure și împușcați, în seara zilei de 22 ianuarie. Din păcate, ca urmare a evenimentelor ce s-au desfășurat cu rapiditate, cei mai mulți dintre făptașii acestor crime au rămas nepedepsiți. Mai mult chiar, până în 2017 nu fusese identificat clar locul unde a avut loc masacrul. Principala motivație fiind faptul că după rebeliune s-a organizat un proces pe repede înainte a legionarilor rămași și in REM a celor fugiți. Nimeni nu a verificat chiar toate datelele, mulți dintre cei încarcerați, chiar la Fortul XIII Jilava, fiind cercetați pentru doar pentru unele fapte. Apoi venirea regimului comunist nu a însemnat redeschiderea dosarelor pentru pogromul Jilava, ci doar confirmarea și eventual prelungirea pedepselor celor aflați în carceră.
Sursa: Revista 22
