Ca localizare, bateria se poate găsi în cartierul Danubiana din Popești Leordeni și face parte din tipul mixt de baterii. Construcția are dimensiuni reduse și un număr mic de încăperi. Bateria 10-11 a trecut prin stadii de abandonare și utilizare în funcție de cine o are în administrare. În trecut au fost construite niște barăci lipite de zidul bateriei, apoi zidite unele ferestre, anumite galerii astupate etc. apoi bateria a fost abandonată. Transferată prin HG 916/2004 la Ministerul Cultelor, în prezent este la Arhiepiscopia Romano-Catolică.
Ușor accesibilă din centură, dar accesul este strict interzis. În prezent se folosește locul pentru apicultură. Evaluarea monumentului nu este posibilă, necesitând aprobări. Totuși din imagini si din modul in care se prezintă la exterior, fortificația se află într-o stare destul de bună. Este folosită ca depozit – cel puțin parțial, dar nu este inundată și nu pare să aibă probleme cu infiltrațiile. De asemenea meritul actualului proprietar este că locul nu e plin de gunoaie.
Documentele de la OCPI certifică proprietarul – Arhiepiscopia Romano-Catolică, dar clădirea bateriei nu este identificată în extras și nici pe planul cadastral, însă, pentru imobilul cu numărul cadastral 3524 s-a declanșat procedura de clasare ca monument istoric în temeiul Legii 422/201.
Bateria 10-11 Leurdeni are fi potrivită pentru ateliere botanice și cursuri de peisagistică, biologie, întrucat are spații relativ mici interioare, însă destul spațiu în jur. De asemenea modul la care este folosit în prezent – apicultură – poate să fie continuat, mai cu seamă că în zonă este nevoie de spații verzi recreative. Un exemplu potrivit pentru această fortificație este Fort de Roovere, din Olanda, care are acum o nouă funcție recreativă și se află pe mai multe trasee pentru ciclism și drumeții.
Exemplu alt aplicabil Bateriei 10-11 Leurdeni ca model de utilizare a unui spațiu istoric cu zonă verde de mari dimensiuni este mânăstirea Sfânta Maria din La Tourette, Franța. Cu ansamblul sau de clădiri din beton aparent, brutaliste, mănăstirea seamănă mai degrabă cu o fortificatie decât cu o construcție bisericească. A fost construită de arhitectul Le Corbusier incepand cu 1952 și este una din cele mai renumite opere ale acestuia, fiind clasata ca monument istoric clasa A din 1979. Pana in 1970 era folosită exclusiv ca manastire închisă cu 79 de celule.Pentru a se putea autofinanta, cladirea intrata in 2011 in patrimoniul mondial UNESCO găzduiește astăzi un mix de functiuni, imbinand activitățile comunitatii formate din doisprezece calugari dominicani cu oferta de posibilități de cazare in majoritatea fostelor celulele monahale si masa in refectoriu. Ansamblul poate fi vizitat exclusiv în timpul tururilor ghidate organizate. Parcul și zona din jur sunt accesibile pe tot parcursul anului.
Mai sunt si alte modele de urmat sau care ar putea servi ca sursă de inspirație: parcul Gleisdreieck (“Triunghiul de la sinele de cale ferată”), linia Highline din New York sau alte zone industriale sau militare
